Big Bill Bronzy [ep. 7]

William Lee Conley Broonzy s-a nascut pe 26 iunie 1898 in Scott county, Mississippi. Sunt foarte multe lucruri frumoase de povestit despre Big Bill, dar totusi voi incerca sa sintetizez pe cat se poate si voi accentua lucrurile mai interesante. A invatat singur sa cante la chitara, desi tatal sau, care era diacon la biserica baptista, i-a interzis acest lucru. S-a inrolat in armat in timpul primului razboi mondial, abandonand oarecum chitara si muzica. Asta nu a fost pentru o perioada lunga de timp, iar la inceputul anilor 1920 se intoarce acasa, dupa care se muta la Chicago. Acolo incepe sa cante in diferite cluburi si intalneste alti artisti cu care colaboreaza. Oricine asculta Big Bill Bronzy are tendinta, in primele secunde, sa catalogheze muzica lui drept "tipic! blues-ul de pe Mississippi". Totusi, stilul de blues pe care-l aborda Big Bill e unul mult mai finut si mai cizelat, putem sa-i spunem chiar sofisticat. A fost unul din primii bluesmen de culoare care si-a croit un drum in randul muzicii albilor din perioada anilor 1930. Inregistreaza multe albume iar in anii 1950 porneste in turneu in Europa. Moare in 14 august 1958 de cancer laringian.

Chuck Berry [ep. 6]

Charles Edward Anderson Berry se naste pe 18 octombrie, 1926 in St. Louis, Missouri. Povestea lui e foarte lunga si incurcata, dar ceea ce cu totii stim e ca muzica pe care a facut-o a iesit in evidenta si si-a pus amprenta sanatos in stilurile abordate in acea perioada. Ca toti "baietii rai" incepe de pe vremea cand era adolescent cu scoala de corectie (mai tarziu e si arestat pentru jaf armat). Dar a trecut si pe asta si intre timp i se deschide apetitul pentru muzica. Sigur, nu si-a castigat existenta de la inceput din asta, ci era frizer. Odata cu viata lui, relativ notorie, incepe sa cante la chitara ba mai mult are cateva mini-showuri cu ceilalti cantareti din zona. In 1955 face o excursie la Chicago unde se intalneste cu Muddy Waters. De-aici a inceput treaba adevarata. Acesta il prezinta mai departe casei de discuri Chess Records, dupa care si lanseaza primul sau hit "Maybellene" si urmatorul an "Roll Over Beethoven". Lista hiturilor e lunga, urca rapid in topuri. De la el au recunoscut ca s-au inspirat, mai apoi, artisti ca The Beatles, Bob Dylan, chiar The Rolling Stones si The Beach Boys. Combina blues-ul cu R&B si country iar versurile lui sunt, in general, despre viata adolescentina, cu dificultatile dar si frumusetile ei. In 1959 este, din nou, judecat pentru hartuire sexuala (a uneia din fetele angajate la clubul de noapte in care acesta presta). Un an sta in inchisoare, unde compune cantecele "Nadine", "No Particulare Place to Go" si "No Promise Land". Cariera lui urca si urca, "Johnny B. Goode" nu lipseste din nici un playlist al vremii. Nu se dezminte de vechiurile obiceiuri, iar in 1979 cariera lui sta in loc datorita unui alt proces pentru evaziune fiscala.
In 2004 revista Rolling Stone il claseaza pe locul #5 in Topul Celor Mai Buni Artisti ai Tuturor Timpurilor si locul #6 in Topul Celor Mai Buni Chitaristi ai Tuturor Timpurilor. Din cele 500 de piese din Rock and Roll Hall Of Fame, 3 sunt ale lui. "The brown-eyed handsome man" va fi recunoscut pe veci ca taticul rock'n'roll-ului
Chuck Berry s-a stabilit acum, s-a intors in St. Louis unde are un show o data pe luna, miercurea, in restaurantul Blueberry Hill.
Recunosc ca mi-a fost foarte greu sa aleg o piesa pe care s-o pun.
Totusi, iat-o.

George Benson [ep. 5]

Din motive mai mult sau mai putin personale, nu am reusit sa ajung la zi cu informatiile necesare despre protagonistul acestui episod, George Benson. Am pus mai jos un filmulet deosebit, dintr-unul din concertele lui. Promit ca in cel mai scurt timp sa rezolv revizia tehnica si sa continui serialul asa cum se cuvine.

Va multumesc pentru rabdare!

Count Basie [ep.4]

Serialul continua cu episodul 4.
William "Count" Basie se naste in 21 august 1904 in Red Bank, New Jersey. In adolescenta invata sa cante la instrumente cu clape, frecvent la orga cinematografului si sustine mini-spectacole de vaudeville. Astfel ajunge sa fie remarcat si este angajat ca organistul cinematografului ,in special in filmele mute, in Kansas City. Dar genul lui preferat era jazz-ul. Se alatura apoi grupului jazz "Blues Devils" condus de Walter Page (care mai tarziu devine basistul lui Count).
Este poreclit Count (contele) de catre un moderator radio care atunci cand l-a prezentat (intr-una din emisiunile in care l-a invitat), a spus ca muzica lui e la fel de buna ca si a ducelui Duke Ellington. Mai jos am pus o piesa cu cei doi.
Duke Ellington feat. Count Basie - Battle Royal

In 1936 porneste proiectului, care urma sa-i fie "prieten" toata viata, Count Basie Orchestra. N-o sa scriu foarte multe despre formatie (un simplu click mai sus si aflati totul - membrii, intrumente, concerte, premii). Ceea ce vreau sa mai adaug e ca stilul abordat de Count Basie e unul cu totul si cu totul original. O combinatie intre swing si blues. O muzica foarte stimulenta fizic, dupa primele secunde ale unei piese incepi, aproape automat si involuntar, sa misti piciorul pe ritm iar dupa inca ceva vreme probabil ca bati si cu pixul in masa (cel putin mie asa mi se intampla). Nu multe formatii reusesc sa faca asta.
Scrie foarte multa muzica de filme. Colaboreaza cu multi artisti ca Billie Holliday, Louis Armstrong. Inregistreaza albume cu Joe Williams si Ray Charles sub titlul "Count Basie swings, Joe Williams sings" si "Ray sings, Basie swings".
Moare in 26 aprilie 1984, de cancer de cap de pancreas.

Interesant si frumos este ca formatia Count Basie Orchestra mai are spectacole chiar si in ziua de azi. Ascultand piese de-acum 30 de ani si cele care la interpreteaza in zilele noastre, pot sa spun ca au reusit sa conserve destul de bine stilul lui Count Basie.


Si mai interesant e ca puteti sa-i urmariti in Bucuresti, pe 24 octombrie, ora 19:00, la Sala Palatului, in cadrul festivalului "Master of Jazz". Eu zic ca merita din plin.
Si cu asta, hai sa-i ascultam si sa dam din picioare.

Pearl Bailey [ep. 3]

Iata ca am ajuns si la episodul cu numarul 3 al serialului. Pana acum, am avut protagonisti doar de sex masculin. E timpul sa se faca simtita si prezenta feminina in lumea blues-ului. Urmatoarea la alfabet este Pearl Bailey.
Pearl Mae Bailey, nascuta pe 29 Martie 1918 in Southhampton County, Virginia isi incepe cariera artistica de mica inca (la 15 ani mai exact) dansand si nu oricum, castiga premiul intai ca tap dancer la un concurs de dans la teatrul Pearl din Philadephia. Acesta a fost doar "modestul" debut, de aici au inceput sa curga tot felul de premii la concursuri de cantec si dans si incepe sa fie remarcata (in timpul celui de-al doilea razboi mondial are spectacole chiar si pentru trupele de soldati). Incepe colaborari cu Count Basie si Cab Calloway. Incetul cu incetul isi defineste stilul, si anume, artista de cabaret. Danseaza extraordinar, are o buna dispozitie de invidiat, face glume in timpul spectacolelor, se apropie mult de public prin felul ei de-a fi (exact de ceea ce avea nevoie America postbelica). Vaudeville-ul i se potriveste la fix.
In 1946 se face, cu siguranta, cunoscuta in lumea intreaga prin rolul din musicalul St. Louis Woman. Un an mai tarziu joaca un rol si Variety Girl, unde canta piesa Tired, care apare si pe primul ei album.

Joaca si intr-o varianta a musicalului "Hello, Dolly!" alaturi de Cab Calloway. Poate cea mai cunoscuta piesa a ei este "A little Learnin' is a Dangerous Thing", pe care o interpreteaza impreuna cu Frank Sinatra. Toate astea ajung pana la urechile presedintelui Richard Nixon, care in 1970 o numeste "America's Ambassador of Love".
In 17 octombrie 1988 primeste "Presidential Medal of Freedom".
Decedeaza in 17 august 1990 de infarct miocardic (Pearl suferea de ateroscleroza coronariana).
In timp ce cautam o poza mai potrivita cu ea pentru acest post, ma urmarea destul de puternic un gand... "atat de bine seamana cu cineva, oare cu cine?". Dupa lungi incercari (chiar foarte lungi) de a-mi aminti, intr-un tarziu... am gasit cu cine seamana. Cu Queen Latifah (de fapt Queen Latifah seamana cu Pearl). Am sa pun ma jos putin o poza cu cele doua artiste (poza am gasit-o pe un site, ceea ce confirma faptul ca au trasaturi comune si nu sunt doar eu cea care a observat aceast lucru). Nu-i asa ca seamana (chiar bine)?

Hai sa o vedem pe Pearl Bailey alaturi de Nat King Cole in Two to Tango (piesa cu care ajunge in 1952 in American Top Ten).

Louis Armstrong [ep. 2]

[Omul cu cel mai interesant zambet]
Nu a zburat pe luna (dar aproape ca ne-a dus pe toti acolo cu muzica lui) si nu a castigat turul Frantei (dar e placut sa asculti muzica lui in timp ce te dai cu bicicleta). Louis Armstrong vine in episodul 2 al serialului "Icons of Blues&Soul" (un blogoserial de vineri seara).
Foarte foarte multe se pot spune despre extraordinarul Louis Armstrong dar voi puncta mai mult picanteriile (si cum spuneam si in epidosul pilot al acestui serial, nu vreau sa tranfosrm blogul intr-o enciclopedie ci doar sa ne amintim, pe scurt dar frumos, de artistii pe care merita sa-i ascultatm cel putin din cand in cand). Pentru mai multe detalii... e suficient un click pe [cauta] la google cu Louis Armstrong si veti gasi tot.

Pe (foarte) scurt: se naste pe 4 august 1901 in New Orleans, Louisiana (desi el spunea ca pe 4 iulie - ziua independentei, mai tarziu a fost dovedit ca de fapt in august - din dosarele bisericii baptiste), invata de mic sa cante la cornet iar in perioada adolescentei se angajeaza in formatia Fate Marable [foto, in spatele pianistului] pe un vapor cu aburi, ce facea excursii si croaziere pe raul Mississippi (fapt ce a contribuit foarte mult la experienta acestuia). Incepe apoi sa ia ore de trompeta si se muta la Chicago unde se alatura formatiei King Olliver's Creole Jazz Band si unde incetul cu incetul isi dezvolta propriul stil din ce in ce mai apreciat. Tot in aceasta perioada se casatoreste pentru prima data, infiaza un baietel, dar divorteaza la scurta vreme, recasatorindu-se mai tarziu cu pianista Lil Hardin. In acest timp talentul lui Louis iese tot mai bine si pronuntat la iveala, conturandu-se o cariera care va avea sa lase urme adanci in muzica jazz si nu numai. Are foarte multe colaborari printre care cu Bessie Smith, Ma Rainey, Alberta Hunter, Miles Davis, Ornette Coleman etc. Chiar Duke Ellington fuge intre doua concerte sa-i prinda spectacolul lui Armstrong. La inceputul anilor '30 isi infiinteaza propriile formatii Hot Five si apoi Hot Seven cu care inregistreaza numeroase capodopere ale muzicii.
Pe langa cariera muzicala Armstrong avea si alte preocupari... se ingrijea foarte mult de silueta lui sau mai bine zis, ii placea sa arate bine la fel de mult cum ii placea sa manance, astfel incerca sa le "echilibreze" luand dupa o masa copioasa - laxative (lanseaza si o colectie de planuri de slabit si diete sub numele Lose Weight the Satchmo Way). Satchmo era porecla lui, varianta scurta a cuvantului Satchelmouth (pe langa altele ca Sachimo, Pops) si vine de la forma gurii (mustiucului) ca a unui sac = satchel.
In 1964 ajunge pe locul 1 in American Pop Chart si ii "detroneaza" pe Beatles (care erau bine instalati pe acea pozitie 14 saptamani consecutive) cu piesa Hello, Dolly!.
Sustine numeroase concerte (devenind nu numai un jazzman cum nu s-a mai pomenit pana atunci ci si "America's greatest black entertainer" - ochi perfect rotunzi, un zambet cel putin interesant si o privire calda si ghidusa la fel ca si glumele lui din timpul spectacolelor), pana in anul 1971 (inclusiv), an in care decedeaza de infarct miocardic, pe data de 6 iulie. Inainte de a parasi lumea a spus: "I think I had a beautiful life. I didn't wish for anything that I couldn't get and I got pretty near everything I wanted because I worked for it."
Mi-a fost foarte greu sa sintetizez ceea ce a facut intr-o viata. Sper ca n-am dezamagit pe nimeni.
Pentru ca toata lumea stie de "What a Wonderful World" si ii place sa fredoneze piesa printre dinti, am sa pun aici, totusi, o alta piesa... "I said hello, dolly,......well, hello, dolly..."

Duane Allman [ep. 1]

Primul episod al acestui serial incepe cu Duane Allman. Nu e primul pentru ca e preferatul meu, nici ca e #1 in topuri ci pentru ca are norocul ca numele sa inceapa cu A si m-am gandit sa urmez ordinea alfabetica, tocmai pentru a nu exista discriminari (a nu se considera ordinea alfabetica o discriminare).
Howard Duane Allman s-a nascut pe 20 noeimbrie 1946, in Nashville, Tennessee.
A inceput sa cante la chitara impreuna cu fratele sau Gregg din timpul adolescentei, dupa ce s-au mutat in Daytona Beach, Florida (la inceputul anilor '60). Avand un talent deosebit, se remarca prin excelente solo-uri cu slide si improvizatii cat se poate de potrivite, tehnice, sensibile, "organice" (cum le descrie carticica). Aceste lucruri il aduc rapid la rangul de "muzician profesionist" si mai ales "muzician de studio". Incepe sa aiba colaborari cu diferite formatii ajugand chiar la Clarence Carter, King Curtis, Aretha Franklin, Otis Rush, Percy Sledge, Johnny Jenkins, Boz Scaggs, Delaney & Bonnie si binecunoscutul jazz-flautist Herbie Mann. Dar poate cea mai insemnata si cunoscuta colaborare este cu Eric Clapton, in piesa Layla, cred ca toti ne-aducem aminte de acel minunat solo cu slider... Eric Clapton este impresionat si ii propune un job permanent pe postul de chitarist solo in formatia lui, dar Duane ii refuza oferta.

Sigur, pe langa multiplele colaborari, Duane impreuna cu fratele sau (foto) nu stau prea mult pe ganduri si isi infiinteaza propria formatie cu numele "The Allman Brothers", in 1969. Genul muzical abordat este southern rock si blues rock.

Cand toate pareau sa mearga foarte bine, multe contracte, concerte, piese, albume... intre o inregistrare in studio si un concert, Duane moare intr-un accident in timp ce se plimba cu motocicleta lui Melissa (un Harley), in 29 octombrie 1971, langa Macon, Georgia. The Allman Brothers isi continua cariera, dar dupa mai putin de 13 luni de la tragicul accident, basistul formatiei Berry Oakley moare intr-un accident similar cu cel a lui Duane, aproximativ in aceeasi zona si tot cu motocicleta.

Mai jos e o piesa cu The Allman Brothers in concert. Piesa se numeste Don't Keep Me Wonderin'.